RĂZVAN SUMA – violoncel
HORIA MIHAIL – pian

Turneul s-a desfăşurat între 7 şi 18 noiembrie 2016, în 7 oraşe din România, la 10 ani de la primul turneu naţional.

PROGRAM:
F. Schubert: Sonata Arppeggione
R. Schumann: Trei piese Adagio şi Allegro
R. Schumann: Fantasiestücke, op. 73
R. Schumann: Cinci piese în stil popular

● DEVA – 7 noiembrie
● ALBA IULIA – 8 noiembrie
● CRAIOVA – 9 noiembrie
● TIMIȘOARA – 11 noiembrie
● IAȘI – 13 noiembrie
● BUCUREȘTI – 16 noiembrie
● PITEȘTI – 18 noiembrie

Parafrazând titlul unui film celebru, violoncelistul Răzvan Suma a străbătut țara, începând din 2012, alături de diferiţi muzicieni în turneele Vă place Bach?, Vă place Brahms?, Vă place Tango?, ajungând în 2016 să caute împreună cu publicul şi cu pianistul Horia Mihail răspunsul la întrebarea, cu răspuns cunoscut, desigur, Vă place Schu… ?.

Răzvan Suma: „Revederea pe scenă cu Horia Mihail e importantă pentru mine. Dacă ar fi să calculez numărul concertelor alături de el, aș ajunge undeva în fruntea clasamentului. Acum 10 ani, «am luat viteză» împreună, pornind la drum cu acest concept, pus în practică pentru prima dată tot de noi, pe atunci cu Romanian Piano Trio. Acum 10 ani, «aburii» carierei ne îmbiau către limitele fizice și psihice. Cântam încontinuu. Îmi amintesc că primul turneu a avut 24 de concerte - inuman pentru un muzician. Dar, iată, roadele eforturilor de atunci ne oferă astăzi acel public alături de care am crescut”.

Horia Mihail: „A fost foarte ușor să cânt din nou cu Răzvan Suma. Ideea este că au trecut câțiva ani și mi-am schimbat în totalitate optica și modul de a trata o colaborare muzicală. Am cântat cu mulți artiști de atunci și am învățat să accept cu ușurință ideile celorlalți.”

În 2006, Răzvan Suma şi Horia Mihail intrau în povestea turneelor naționale tot cu un program Schumann, fiecare urmându-și de atunci propriul drum și multiplicând ideea pornită împreună. La întrebarea cât de mare e diferența față de acum 10 ani, răspund amândoi:

Răzvan Suma: „Noi evoluăm ca artiști permanent, iar unul dintre aspectele fantastice ale acestei evoluții este flexibilitatea. Deși nu am cântat de 5 ani împreună, ne simțim, și prin acel simț care te face să creezi muzică adevărată, devenim un tot unitar muzical - definiția muzicii de cameră, de fapt.”

Horia Mihail: „Este cu totul altfel decât acum 10 ani. Din toate punctele de vedere. Dacă în 2006 încercam marea cu degetul, acum avem de-a face cu o rețetă deja stabilă. Asta nu înseamnă că este perfectă, dimpotrivă, vom putea lucra la ea pentru a o îmbunătăți. Cert este că România de acum nu seamănă deloc cu România de acum 10 ani, nici măcar din punct de vedere muzical.”